2014

2014   Francois Rabelais - Gargantua si Pantagruel Chretien de Troyes - Cavalerul Lancelot Orson Scott Card - Jocul lui Ender Homer - Odiseea Chris Simion - Ce ne spunem cand nu ne mai vorbim Arthur Schopenhauer - Aforisme asupra intelepciunii in viata Oliver Lauren - Delirium vol. 1 Jane Austin - Mandrie si Prejudecata... Citește în continuare →

2013

2013 Guillaume Musso - Chemarea ingerului Guillaume Musso - Vei fi acolo? Suzanne Collins - Jocurile Foamei vol. 1 Suzanne Collins - Jocurile Foamei(Sfidarea) vol. 2 Suzanne Collins - Jocurile Foamei(Revolta) vol. 3 Alexandre Dumas Fiul - Dama cu camelii Alexandre Dumas Tatal - Contele de Monte Cristo vol. 1 Alexandre Dumas Tatal - Contele... Citește în continuare →

Vreme trece, vreme vine

Dacă ți-aș gâtui verile lungi cu o frunză coaptă de toamnă - ai veni la mine preafrumoasă căldură de primăvară să topim împreună soldățeii de nea? (MELODY OF THE NIGHT — PALETTE KNIFE Oil Painting On Canvas By Leonid Afremov)

Minerul

Sunt un miner cu haina veșnic murdară Cobărând în fiecare noapte în a sufletului galerie. Cobor în întuneric, tot mai adânc, departe de lumină Și văd minereul cel de aur al dragostei de tine Strălucind pe marginea prăpastiei dintre Suferința și bucuria de-a te mai vedea o dată. Nu te pot atinge. Mi-e frică să... Citește în continuare →

Zmeul înfrânt

Era o zi înnorată de iunie. Dar ăsta era cel mai neînsemnat detaliu pentru că sărbătoream cu toții o zi importantă. Orice vară vine cu lacrimile sale curgând zile întregi pe obrazul cerului dar în acea zi lacrimile erau de bucurie. O zi frumoasă pentru țara noastră;  ziua în care s-a născut limba română și... Citește în continuare →

Amintirea unei amintiri

Mi-a ciocnit în ușa gândului o amintire. Era îmbrăcată într-o frumusețe tânără, curată, albă, tăcută ca un strop în ocean. Am invitat-o la o cană de ceai. Nu a poftit nimic. Voia numai să șadă lângă fereatra aburindă de căldura de la sobă. Privi afară cum ninge. "Ninge cu amintiri, dragule. Amintire peste amintire." Buzele... Citește în continuare →

Ce a mai rămas

Tăietura e adâncă. Acolo, în emisfera frunzei verzi, unde odinioară se adăpau iubirile cu încredere ca niște antilope însetate de viață. Știau ochii crocodililor din râu și totuși alegeau jumătatea de moarte. Acum râul a secat până la piatră. Numai schelete de crocodil, ochi de lumină din cranii. N-a mai rămas nimic pentru închegare -... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: