Amintirea unei amintiri

Mi-a ciocnit în ușa gândului o amintire. Era îmbrăcată într-o frumusețe tânără, curată, albă, tăcută ca un strop în ocean. Am invitat-o la o cană de ceai. Nu a poftit nimic. Voia numai să șadă lângă fereatra aburindă de căldura de la sobă. Privi afară cum ninge. "Ninge cu amintiri, dragule. Amintire peste amintire." Buzele... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: