Poezii

Amintirea unei amintiri

Mi-a ciocnit în ușa gândului o amintire.
Era îmbrăcată într-o frumusețe tânără,
curată, albă, tăcută ca un strop în ocean.
Am invitat-o la o cană de ceai.
Nu a poftit nimic.
Voia numai să șadă lângă fereatra
aburindă de căldura de la sobă.
Privi afară cum ninge.
„Ninge cu amintiri, dragule.
Amintire peste amintire.”
Buzele nu i se deschiseră când vorbi.
„Ești tu una dintre ele… dragă?”
A tremurat la ultimul cuvânt.
„Sunt mai mult decât o amintire.
Sunt aici ca să-ți zâmbesc.”
„Ai un zâmbet gânditor… ce ești?”
„Tot o amintire – de atâta dragoste
am prins suflet.
Voi râmâne cu tine
și-ți voi zâmbi mereu.
Și vom privi pe fereastră
la celelalte amintiri fără zâmbet”.

Un gând despre „Amintirea unei amintiri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.