Filosofice · Poezii

Minerul

Sunt un miner cu haina veșnic murdară
Cobărând în fiecare noapte în a sufletului galerie.
Cobor în întuneric, tot mai adânc, departe de lumină
Și văd minereul cel de aur al dragostei de tine
Strălucind pe marginea prăpastiei dintre
Suferința și bucuria de-a te mai vedea o dată.
Nu te pot atinge. Mi-e frică să nu te frângi,
Să nu fii înghițită de aceași murdărie de pe haina mea.
Nu vreau să-ți pierzi strălucirea de luceafăr.

Coborând în fiecare noapte în a sufletului galerie,
Mi-arunc întunecimea ochilor către tine, minereu.
Cea mai prețioasă piatră a sufletului meu,
Către tine îmi plec ochii vinovați de secetă lăuntrică
Și te admir precum o făcea Hiperion odată.
Nu te pot culege, nu te pot avea decât aici.
Ce s-ar mai face sufletul meu fără de lumina ta,
de dragoste hrănită neîncetat.

f0fd32f9-40ce-435f-b546-3e1a1eea8130_570

Un gând despre „Minerul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.