Ea era

Lui Nicolae Grigorescu Ea era întotdeauna câte ceva. Era un cer pentru pământ, era o noapte pentru o nouă zi; o pădure de brazi în deșert. Ea pur și simplu era. Iar când se plictisea de a fi ceva, își îndrepta prezentul către mine. “Era pentru mine tot ce făcuse Dumnezeu mai frumos pe lume.”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: