Poezii

O altă anatomie

Și unde mai nădăjduiești drăguțo
dacă în timp ce vorbești cu hulă
un vas de răutate îți plesnește
pe marginea sufletului înecându-l?
Cum te mai regăsești, cum mai scapi de hienele
adunate la rana umedă ca s-o adâncească
cu toți colții de regret trecând ca o sabie?
Îți vor molfăi hoitul cu sete până la infern.
Păstrează muțenia limbii de foc
ca să nu asuprească vinovații
și inima-ți va râmane roditoare,
pământ fertil pentru bunătate
udat cu sânge de potir.

nikko-macaspac-263785-unsplash

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.