Amintirea unor ochi

Ne-am găsit întâmplător la poarta cimitirului cu amintiri. Mirați de ochii noștri ajunși prea devreme acolo, ne-am trimis privirile departe, eu spre cerurile verdelui tău, tu undeva pe eșarfa mea vișinie.   Apoi ai intrat cu pași mărunți în cimitir; Și nici un înțeles senin nu mi-ai întors.  

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: