Crăiasa zăpezii

Te ninge drăguțo, te ninge cum vezi, La ceasul din urmă pe ochii tăi verzi. Liniștea din nea pe gene le apleacă Și tu o iubești și-o simți ca pe-o joacă. Te ninge cum vezi, te ninge pe păr, Cu o căldură aș vrea să te-acopăr, Una ce din suflet să-mi izvorască, Durerea rece a... Citește în continuare →

Dragă Stănescule,

Ți-am scris în mai multe rânduri dar nu mi-ai răspuns la nicio întrebare. Nu-i nimic. Eu te iert, Stănescule, cu aceași iertare de copil mirat. Nu te grăbi. Ai toată veșnicia în față să-mi răspunzi cândva. Dacă m-ai întreba ce mai fac, ți-aș răspunde că am rămas cu aceași poftă haină de cuvântul tău. Am... Citește în continuare →

Sirenă mută

Se scutur frunze mari de nuc, Cu gândul iar la tine mă duc, Spre părul tău de galben nins Toamnei călcâiele i s-au aprins. Treci o potecă, mai treci o cărare Și inima-mi saltă cu o înflăcărare, Pașii urnindu-i spre tine încet, Ce bucurie pe al meu biet suflet! Sirenă mută, în glezne ai sunet.Frunzele... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: