Poezii

Sirenă mută

Se scutur frunze mari de nuc,
Cu gândul iar la tine mă duc,
Spre părul tău de galben nins
Toamnei călcâiele i s-au aprins.

Treci o potecă, mai treci o cărare
Și inima-mi saltă cu o înflăcărare,
Pașii urnindu-i spre tine încet,
Ce bucurie pe al meu biet suflet!

Sirenă mută, în glezne ai sunet.
Frunzele foșnesc; cu al lor sonet
Ca pe un pescar sărac îl ademenesc,
Sufletului să-i ia tot ce-i omenesc.

10 Decembrie 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.