Poezii

Un străin

M-ai iubit ca pe-un frumos crin

Ca apoi să mă lași ca pe-un străin,

M-ai lăsat cu o lungă îmbrățisare

Plină de lacrimi și multă schimbare.

 

Nu înțelege inima ce-i frumusețea

Decît cînd își pierde tinerețea

Și din tot ce a avut, vezi cum suspină?

Vrea să revină, să nu-i mai fie străină

 

Nicio tulburare pe valurile sîngelui,

Spre ea să vină doar gradele viului

Să îi arate că încă se mai poate trăi

Chiar dacă abia mai poate grăi.

photo-1473016710036-1fe01c8f9b78

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.