Poezii

Dragoste de carte

Îi place să atingă

toate cărțile cotor cu cotor

pînă găsește volumul de poezii.

Îl trage oblic cu două degete

ținîndu-l de capitalband

și zîmbește aproape mulțumită

neștiind că în urma sa

lasă toate cărțile bibliotecii

amorezate de mîna ei.

Poezii

Origini

Eram o piatră cîndva.

Cineva m-a dus pe timp de noapte

pe un lemn mort de mult,

și m-a murdărit de degete

și m-a umplut de planuri absurde

printre priviri chiorîșe

făcîndu-mă să cred că sunt perfectă.

Ei îmi spun statuie.

Eu îmi spun defect.

Aș suporta zeci de mii de ploi albastre

doar să zdrobesc statuia

pînă o ajunge din nou

piatră de rîu.

Gînduri

Gunoiul nostru cel de toate zilele

„Feciorul împăratului a dat sfoară în țară că vrea să se însoare cu fata ce-i va aduce ca zestre… tot gunoiul pe care va izbuti să-l strîngă. Și au venit la palat șiruri de fete însoțite de căruțe, saci, roabe și cîte altele, pline ochi de gunoi. A auzit dorința prințului și fata cea harnică. S-a îmbrăcat în pripă și a dat să-și strîngă “zestrea”. Dar oricît s-a străduit n-a reușit să adune decît o mînuță de gunoi cu care a plecat foarte rușinată la curte. Cînd a văzut-o, feciorul de împărat s-a luminat la față. Urmarea? A fost o nuntă ca în povești. Și se prea poate ca prințul și prințesa să mai trăiască și astăzi pe undeva, prin Suedia…

La țară recunoști omul gospodar după felul în care își “reciclează” gunoiul, astfel că ograda și casa strălucesc de curățenie. Lăturile le dă la purcel, cu alte resturi îngrașă grădina, din hîrții face focul, din cîrpe și ciorapi vechi împletește covoare, cu leșia de la rufe spală podelele, din untura arsă sau rîncedă face săpun.”

Cît adevăr spune acest fragment din “Codul bunelor maniere astăzi”. Crescînd pînă la 19 ani la țară înțeleg pe deplin ce înseamnă să fii gospodar. A fi gospodar înseamnă a fi muncitor, chiar si cînd vine vorba de curățenie nu doar de muncile cîmpului și de animale. Fiecare zi de sîmbătă era dedicată curățeniei în curte și în casă. Cum se descrie și mai sus, fiecare gunoi își avea locul și rolul său firesc. Oamenii se pregăteau în acest mod și de ziua de duminică. Părea că l-ar fi așteptat pe Hristos să le calce pragul dintr-o duminică în alta. Nu știau că de fapt chiar ei îl aduceau de la biserică.

La oraș există o nepăsare monstruoasă. Uitîndu-mă în jur mă simt privilegiat că părinții m-au educat de mic să nu arunc pe jos nici coaja de la sămînță iar dacă am intenția asta din cauza lenei (de nepăsare nici nu se punea problema) atunci să mă imaginez în propria casă. Aș mai arunca gunoiul pe jos, în mijlocul camerei?

De multe ori mi s-a spus “dar nu vezi că așa fac toți, ce diferență ai face tu cu una în plus ori în minus?” Eu, singur nu, poate că nu. Dar azi eu, mîine tu, poimîine încă 10 și schimbarea devine realitate. Mă bucur că am reușit să stîrpesc urîtul obicei al unor prieteni de a arunca mucul de țigară oriunde dar și mai mult m-am bucurat cînd am văzut că și ei învață pe alții ceea ce au fost învățați.

Am participat la un voluntariat de curățare a unei păduri din zona Iașiului. Mă gîndeam că e doar o pădure, cîte gunoaie se pot găsi aici? Problema rămîne orașul. Mi-aș fi dorit să am dreptate căci zeci de saci plini de gunoaie s-au strîns dintr-o pădurice… Cum te lasă conștiința să arunci doza de bere prin iarba abia mijită, cum poți fi atît de nepăsător încît să umbrești cîntecul păsărilor cu sticle de plastic, bucăți mari de carton, ambalaje de mîncare aruncate la voia întîmplării? (găsisem pe una data de expirare din anul 2000 iar acest volutariat a avut loc în 2019). Mi-a fost milă de copacul neputincios care a privit-o timp de aproape două decenii.

Gunoiul trebuie împărțit în funcție de material (pe cît posibil) și reciclat. Mai spunea în această carte că în Germania pachetul gol de tigări se aruncă la hîrție, țipla în care este pus, la plastic.

Și o glumă ca să mai îndulcim amarul ce ne sufocă aerul:

“Se povestește că grădina familiei Rothschild, la Ferrieres, era îngrijită de… 150 de grădinari. Odată, văzînd frunze în grădina unui prieten, baroana de Rothschild întrebă dacă le aduceau din Europa Centrală”.

Cărți · Listă cărți citite

2019

 

  1. Platon – Despre frumos
  2. Konrad Lorenz – Cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate
  3. Ann Rice – Interviu cu un vampir
  4. Augustin – Despre minciună
  5. Mary Roach – Viața secretă a cadavrelor
  6. Ernest Bernea – Îndemn la simplitate
  7. Constantic Noica – Celălalt Noica
  8. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1
  9. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni vol. 2
  10. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni vol. 3
  11. Marin Preda – Imposibila întoarcere
  12. Marin Preda – Delirul
  13. Dan Puric – Acești români fantastici

Acest an a venit cu cîteva surprize legate de doi autori români. În liceu nu l-am iubit deloc pe Preda. Nu pentru că scria în mod plictisitor despre viața la țară a unor țărani (cum am auzit acum că se spune) ci mai mult din cauza presiunii impuse de BAC care punea un accent deosebit pe el. Anul acesta m-am lăsat purtat de cîteva romane și o carte de eseuri publicate prin reviste. Rezultatul a fost unul surprinzător. M-a prins febra Marin Preda. M-am regăsit în multe descrieri și trăiri. Stilul său de a scrie e absolut fermecător. S-a născut ca să scrie, s-a dăruit în totalitate acestei muze.

Ernest Bernea are puține cărți și chiar foarte subțiri dar să nu uităm că „esențele tari se țin în sticluțe mici.” Pe scurt cartea este un îndemn spre a iubi. Dar ce îndemn! Scrie cu tot sufletul despre bucurie, dragoste, viață, lupta dintre bine și rău, oameni, sens, dăruire și necesitățile noastre sufletești. O recomand tuturor celor care se simt puțin pierduți în viața consumeristă și lipsită de sens. Trebuie citită ca pe Platon, de mai multe ori.

„Viața secretă a cadavrelor” a fost scrisă de o jurnalistă și nicidecum de un medic cum dă impresia. S-a informat, a citit enorm și chiar a mers „pe teren” ca să poată descrie. E o carte pe care o citești cu un ochi rîzînd și cu altul plîngînd. Descrie exact procesul prin care trec cadavrele de la moarte pînă la descompunerea totală, ce se întîmplă cu cele donate spre a salva viața altor oameni sau cele donate în numele științei, testele prin care trec, curiozități și răspunsuri la întrebări care încă macină mintea noastră. Avem chiar și un pic de istorie și trebuie să recunosc că m-a impresionat. Cred că succesul acestei cărți i se datorează mai ales stilului pe care îl abordează, un stil direct și plin de umor inteligent, de multe ori raportat la ea sau la membrii familiei ei. Am recomandat-o tuturor prietenilor de la medicină.

„Despre minciună” a fost o adevărată provocare. Nu e o carte ușor de citit și probabil că mulți dintre cititori au dat cu pălăria de pămînt spunînd „e prea de tot”. Mi-a plăcut că apelează la situații oferind multe exemple. Disecă minciuna pînă în măduva oaselor și nu lasă nimic să-i scape. Din cîte m-am informat e cel mai bun și cunoscut opuscul despre acest subiect. Inițial a vrut să-l distrugă pe motiv că e o lucrare greu de înțeles și prost scrisă. Nu e genul de carte care se citește în tren.

Pe Ann Rice am citit-o din curiozitate. E scrisă mai bine decît „Dracula” lui Bram Stocker pentru că a avut această carte ca inspirație. Scrie într-un mod plăcut, misterios iar descrierile și regulile după care trăiau vampirii au primit o atenție deosebită. Accentul a fost pus pe personaje, exact ceea ce lipsea din cartea lui Bram. Există și un film foarte bine făcut cu Brad Pitt în rolul principal. Se poate trăi bine și fără să citești această carte însă pentru fanii vampirilor e o adevărată friptură în sînge.

Cea mai dezamăgitoare carte a fost cea scrisă de Konrad. Mi-aș fi dorit să scrie într-un mod mai literar și nu atît de științific. Se scrie din perspectiva omului care încearcă să ne avertizeze de apocalipsa prin autodistruge, prin egoismul nostru.

Am lăsat cel mai frumos la sfîrșit dar nici prea multe nu aș vrea să scriu. Pe Platon trebuie doar să-l citești, să-l citești de cîte ori poți. E filosoful universal cum spunea Noica. Nu îți impune o idee, o dogmă, el pur și simplu prezintă un dialog. Dacă accepți sau nu rămîne la latitudinea ta însă raționamentul pare că e venit din stele…

Se vorbește despre folosul iubirii, despre neajunsul nostru spiritual, despre plăceri, cumpătare, dorințe, bine-rău, desfrînare și alte teme. Să nu uităm „frumosul nu se cunoaște, frumosul se recunoaște”.