Poezii

Origini

Eram o piatră cîndva.

Cineva m-a dus pe timp de noapte

pe un lemn mort de mult,

și m-a murdărit de degete

și m-a umplut de planuri absurde

printre priviri chiorîșe

făcîndu-mă să cred că sunt perfectă.

Ei îmi spun statuie.

Eu îmi spun defect.

Aș suporta zeci de mii de ploi albastre

doar să zdrobesc statuia

pînă o ajunge din nou

piatră de rîu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.