Poezii

Numele

Mi se-nvățase numele cu vocea ta.

În zilele cînd lipseai

se mulțumea cu ecoul din amintire

dar la scurt timp se simțea fără menire pe lume.

– Cum să exist dacă nu pot fi strigat?

Mi se-nvățase numele cu vocea ta

cum zborul păsării se-nvață cu aripa sa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.