Poezii

Zbor întrerupt

Ruptă de nori

își tîra umbra rătăcită

iar ghearele chircite în convulsii

începeau să simtă gustul morții.

Cînd te trage pămîntul

penele îți devin grele

cît două pietre de moară

dar inima ți se ușurează

de toate cicatricile căznite

să te îngroape.

O singură neliniște mai plana

ca un nor rătăcitor.

De ce nimeni,

dar nimeni

nu-i aruncă o boare de vînt pe sub aripi.

Încă o pasăre muri în acea zi

de setea zborului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.