Cărți · Listă cărți citite

2019

 

  1. Platon – Despre frumos
  2. Konrad Lorenz – Cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate
  3. Ann Rice – Interviu cu un vampir
  4. Augustin – Despre minciună
  5. Mary Roach – Viața secretă a cadavrelor
  6. Ernest Bernea – Îndemn la simplitate
  7. Constantic Noica – Celălalt Noica
  8. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1
  9. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni vol. 2
  10. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni vol. 3
  11. Marin Preda – Imposibila întoarcere
  12. Marin Preda – Delirul
  13. Dan Puric – Acești români fantastici

Acest an a venit cu cîteva surprize legate de doi autori români. În liceu nu l-am iubit deloc pe Preda. Nu pentru că scria în mod plictisitor despre viața la țară a unor țărani (cum am auzit acum că se spune) ci mai mult din cauza presiunii impuse de BAC care punea un accent deosebit pe el. Anul acesta m-am lăsat purtat de cîteva romane și o carte de eseuri publicate prin reviste. Rezultatul a fost unul surprinzător. M-a prins febra Marin Preda. M-am regăsit în multe descrieri și trăiri. Stilul său de a scrie e absolut fermecător. S-a născut ca să scrie, s-a dăruit în totalitate acestei muze.

Ernest Bernea are puține cărți și chiar foarte subțiri dar să nu uităm că „esențele tari se țin în sticluțe mici.” Pe scurt cartea este un îndemn spre a iubi. Dar ce îndemn! Scrie cu tot sufletul despre bucurie, dragoste, viață, lupta dintre bine și rău, oameni, sens, dăruire și necesitățile noastre sufletești. O recomand tuturor celor care se simt puțin pierduți în viața consumeristă și lipsită de sens. Trebuie citită ca pe Platon, de mai multe ori.

„Viața secretă a cadavrelor” a fost scrisă de o jurnalistă și nicidecum de un medic cum dă impresia. S-a informat, a citit enorm și chiar a mers „pe teren” ca să poată descrie. E o carte pe care o citești cu un ochi rîzînd și cu altul plîngînd. Descrie exact procesul prin care trec cadavrele de la moarte pînă la descompunerea totală, ce se întîmplă cu cele donate spre a salva viața altor oameni sau cele donate în numele științei, testele prin care trec, curiozități și răspunsuri la întrebări care încă macină mintea noastră. Avem chiar și un pic de istorie și trebuie să recunosc că m-a impresionat. Cred că succesul acestei cărți i se datorează mai ales stilului pe care îl abordează, un stil direct și plin de umor inteligent, de multe ori raportat la ea sau la membrii familiei ei. Am recomandat-o tuturor prietenilor de la medicină.

„Despre minciună” a fost o adevărată provocare. Nu e o carte ușor de citit și probabil că mulți dintre cititori au dat cu pălăria de pămînt spunînd „e prea de tot”. Mi-a plăcut că apelează la situații oferind multe exemple. Disecă minciuna pînă în măduva oaselor și nu lasă nimic să-i scape. Din cîte m-am informat e cel mai bun și cunoscut opuscul despre acest subiect. Inițial a vrut să-l distrugă pe motiv că e o lucrare greu de înțeles și prost scrisă. Nu e genul de carte care se citește în tren.

Pe Ann Rice am citit-o din curiozitate. E scrisă mai bine decît „Dracula” lui Bram Stocker pentru că a avut această carte ca inspirație. Scrie într-un mod plăcut, misterios iar descrierile și regulile după care trăiau vampirii au primit o atenție deosebită. Accentul a fost pus pe personaje, exact ceea ce lipsea din cartea lui Bram. Există și un film foarte bine făcut cu Brad Pitt în rolul principal. Se poate trăi bine și fără să citești această carte însă pentru fanii vampirilor e o adevărată friptură în sînge.

Cea mai dezamăgitoare carte a fost cea scrisă de Konrad. Mi-aș fi dorit să scrie într-un mod mai literar și nu atît de științific. Se scrie din perspectiva omului care încearcă să ne avertizeze de apocalipsa prin autodistruge, prin egoismul nostru.

Am lăsat cel mai frumos la sfîrșit dar nici prea multe nu aș vrea să scriu. Pe Platon trebuie doar să-l citești, să-l citești de cîte ori poți. E filosoful universal cum spunea Noica. Nu îți impune o idee, o dogmă, el pur și simplu prezintă un dialog. Dacă accepți sau nu rămîne la latitudinea ta însă raționamentul pare că e venit din stele…

Se vorbește despre folosul iubirii, despre neajunsul nostru spiritual, despre plăceri, cumpătare, dorințe, bine-rău, desfrînare și alte teme. Să nu uităm „frumosul nu se cunoaște, frumosul se recunoaște”.

Cărți · Listă cărți citite

2018

2018

  1. Platon – Phaidon sau Despre suflet
  2. Dan Puric – Fii demn
  3. J. W. Goethe – Faust
  4. Alexandra Neacsu – Alexandra
  5. Thomas Mann – Doctor Faustus
  6. Mihail Bulgakov – Maestrul si Margareta
  7. Cele mai frumoase povesti din mitologia greaca
  8. N.V. Gogol – Mantaua. Nasul. Însemnările unui nebun
  9. J. W. Goethe – Opere alese, vol 1 Poezii
  10. J. W. Goethe – Afinități elective
  11. Alexandra Neacsu – O viață și toate începuturile
  12. Bram Stocker – Dracula
  13. Robert Louis Stevenson – Insula comorii

Am scris la un moment dat despre cărțile citite în 2013 și 2014. Planul era să continui și cu ceilalți ani dar m-am oprit din cauza gândului că unii ar înțelege greșit intențiile mele, că s-ar putea să vadă în asta ceva cu care să mă laud. Nici pe departe. Planul meu este să invit oamenii la citit, să-i motivez dacă se poate, să-i ajut. Am renunțat la acel gând negativ și m-am pus pe treabă cu 2018.

Dintre cele 13 cărți citite anul acesta, pot să spun cu conștiința liniștită că Goethe m-a lăsat cu inima gândurilor căscată. „Faust” este o carte ce trebuie citită în viața asta pentru că îți pune mintea la lucru, îți deschide noi perspective de a gândi și de a observa lucrurile. Vezi sufletul oamenilor cu alți ochi și aici părerea mea, te îndeamnă să fii mai bun. Am citit prima parte a cărții cu voce tare în timp ce eram singur acasă. Mi s-a părut că traducerea lui Blaga este perfectă. Nimeni nu ar fi găsit cuvintele mai potrivite ca el. Talentul poetic genial și-a spun cuvântul.

Nu pot să spun că m-a dezamăgit vreo carte. Le-am citit pe toate cu zâmbetul pe buze. Am fost cam nemulțumit de al doilea faust, cel al lui Thomas Mann dar asta probabil pentru că aveam prea mari așteptări. Visam la un al doilea faust de Goethe și m-am ales cu multe descrieri din care vocabularul meu s-a adăpat cu plăcere.

De obicei nu citesc autori români contemporani. Diferența e prea mare. Scriu fals, cu un vocabular de lemn sau foarte vulgar, probabil cu gândul numai la faimă. Mai mult nu spun, nu sunt critic. Sunt și excepții, desigur. Această scriitoare e cam de aceași vârstă cu mine, Alexandra Neacșu, reușind să-mi smulgă mai multe lacrimi în timpul lecturii. O recomand celor care vor să se întoarcă la acea puritate a copilăriei. Avem nevoie de mai mulți ca ea.

Pe Platon cred că-l voi citi și reciti toată viața. Și anul acesta, 2019, îmi propun să încep tot cu o lectură „semnată” Platon, „Despre frumos”.

Cărți · Listă cărți citite

2014

2014

 

  1. Francois Rabelais – Gargantua si Pantagruel
  2. Chretien de Troyes – Cavalerul Lancelot
  3. Orson Scott Card – Jocul lui Ender
  4. Homer – Odiseea
  5. Chris Simion – Ce ne spunem cand nu ne mai vorbim
  6. Arthur Schopenhauer – Aforisme asupra intelepciunii in viata
  7. Oliver Lauren – Delirium vol. 1
  8. Jane Austin – Mandrie si Prejudecata
  9. Paulo Coelho – Veronica se hotaraste sa moara
  10. Liviu  Rebreanu – Adam si Eva
  11. Joan D. Vinge – Cei 47 de Ronini
  12. William Golding – Imparatul mustelor
  13. Emile Zola – Nana
  14. Guillaume Musso – Fata de hartie
  15. John Green – Sub aceeasi stea
  16. Ionel Teodoreanu – Lorelei
  17. Gib M. Ibraileanu – Zilele si noptile unui student intarziat
  18. Ion Creanga – Amintiri din Copilarie, Povesti, Povestiri
  19. Franz Kafka – Castelul

Trec în noul an cu o carte începută în trenul spre Vaslui. M-a prins de la prima pagină. Am regretat mai târziu faptul că am subliniat paragrafe întregi cu un marker galben de parcă era un curs de la facultate și nu o carte. Creierul meu ajunsese cumva la concluzia că e un fel de Doctor House dar în citit. Picior peste picior, privirea pe deasupra ochelarilor ca să admir natura. De ce Dumnezeu făceam aceste gesturi în fața unor străini și mai ales că eu am miopie, deci nu vedeam nimic pe geam fără ochelari, nu-mi pot explica. Oricum, o carte deosebită ce merită atenția noastră.

Din Cavalerul Lancelot pot spune că mi-a plăcut mult ideea mesei rotunde care simbolizează egalitatea, respectul reciproc indiferent de rang. Găsisem cartea la un anticariat și am dat o sumă frumușică pe ea. E destul de rară, nu prea se mai găsește de cumpărat.

Din Jocul lui Ender am rămas doar cu sfârșitul în amintire care e într-adevăr mind-blowing însă nu o recomand. Viața e prea scurtă pentru a citi cărți slabe, sfat pentru Mihăiță din 2014.

Urmează una caldă alta rece. Greu de explicat cum a urmat după „Odiseea”, un titan al antichității, musai să o citești, o carte precum „Ce ne spunem când nu ne mai vorbim”. Să mă scuz spunând că m-a atras titlul.

Urmează din nou o schimbare de temperaturi în aceași ordine, de la cald la rece. Arthur Schopenhauer a fost cireașa de pe tort a anului 2014. Pagini întregi subliniate cu creionul mecanic ca mai apoi să fie transcrise în „Carnețelul de înțelepciune”. Gândirea filosofului german, stăpân pe fiecare sentiment, gând, trăire, emoție și mai ales pe voință și-a pus bine amprenta asupra mea. M-am dedicat mai mult meditației. Primul „exercițiu” asupra voinței a fost controlul rațional (din păcate nu și spiritual, asta am aflat mai târziu) al furiei, a tensiunii nervoase. Abia așteptam să mă enerveze vreun coleg la facultate ca să practic. Mă simțeam ca un diletant în tainele cunoașterii de sine. Dacă o recomand nici nu intră în discuție.

După ce am citit Nana lui Emile Zola am decis ca acest nume să rămână în familie. Are o simplitate melodică în pronunție ce îmi place. Ciudat lucru. După o dispută cu mama care era adepta unui nume de câine mai cunoscut cum ar fi Molda, Grivei, Azorel, Nana a învins. Să nu credeți că i-am pus acest nume pentru că Nana era o cățea. După ce am citit carte a urmat o prostie din partea mea. Am aruncat cartea în foc. 451 de grade fahrenheit, ce să mai… Era o carte din biblioteca mamei. Avea paginile galbene, scrisul îmbătrânit și puțin șters de vreme, ruptă pe alocuri. Mi-am zis că generația următoare n-o să mai atingă relicva asta. Nici prin gând nu mi-a trecut de un anticariat sau pur simplu o donare. Păcat de ea.

„Lorelei” a fost a fost a doua cireasă de pe tort. Aș reciti cartea asta cu mare drag oricând. E ca o poezie lungă în proză. Lungă de câteva sute de pagini. Plină ochi de metafore, epitete, personificări unse cu viață. Figurile de stil sunt la ele acasă.

Am încheiat anul la gura sobei, cu pisica în brațe citind una din capodoperele lui Kafka. M-a pus serios pe gânduri. Nimic nu pare a fi ceea ce este. Misterul e pretudindeni și singurul care ar putea da un răspuns la tot ce se întâmplă e însuși autorul sau poate întunericul din cameră.

nature-grass-leaf-green

Cărți · Listă cărți citite

2013

2013

  1. Guillaume Musso – Chemarea ingerului
  2. Guillaume Musso – Vei fi acolo?
  3. Suzanne Collins – Jocurile Foamei vol. 1
  4. Suzanne Collins – Jocurile Foamei(Sfidarea) vol. 2
  5. Suzanne Collins – Jocurile Foamei(Revolta) vol. 3
  6. Alexandre Dumas Fiul – Dama cu camelii
  7. Alexandre Dumas Tatal – Contele de Monte Cristo vol. 1
  8. Alexandre Dumas Tatal – Contele de Monte Cristo vol. 2
  9. Alexandre Dumas Tatal – Contele de Monte Cristo vol. 3
  10. Alexandre Dumas Tatal – Contele de Monte Cristo vol. 4
  11. Arthur Golden – Memoriile unei gheise
  12. Martin Page – M-am hotarat sa devin prost
  13. Epopeea lui Ghilgames
  14. Longus – Dafnis si Hloe
  15. Apuleius – Metamorfoze sau Magarul de aur
  16. Erich Segal – Poveste de iubire
  17. Dan Puric – Omul frumos

După ce am avut mari bătăi de cap cu un hard disk cu platan (din categoria celor cu mult spațiu de stocare dar care se strică repede), am reușit în final să recuperez cam tot ce era important. Printre documente am găsit și unul Word cu toate cărțile citite din perioada 2013-2017. Ce schimbare de-a lungul celor 4 anișori! Mă gândesc că ar fi interesant să analizez la sfârșitul fiecărui an parcursul acesta. Unul important zic eu, că dhe, „spune-mi ce cărți citești ca să îți spun cine ești”.

Privind la această listă pot să o asemăn cu un puls. Încep cu cărți „de duzină”, mai mult pentru adolescenții plictisiți care au găsit o alternativă la ziarul de la chioșc sau vor să pară că citesc și ei ceva. Pierdere de vreme cum aș zice acum. Dar să privesc partea bună, decât nimic, e bine și așa. E bine și așa cu condiția de a nu rămâne la acest nivel…

Am ridicat ștafeta apoi cu un Dumas. Îmi aduc aminte că îl începusem de mult dar m-am oprit la al doilea volum. Presupun că din cauza fotbalului căci era o perioadă plină de mentă și frecuș. Motivația ulterioară din spatele cititului a fost filmul, o capodoperă, merită văzut.

În vara anului 2013 m-am înscris la biblioteca orașului Vaslui. Ce performanță! Ca să nu plec totuși cu mâna goală – cred că mai bine zis ca să nu par prost în fața bibliotecarului care mă cunoștea, m-am gândit eu că trebuie să iau ceva acasă. Așa m-am ales cu „Memoriile unei gheișe”. N-a fost o idee proastă. O recomand celor curioși de cultul acestor femei însă nu e o lectură de căpătâi.

De Martin Page mă leagă o amintire amuzantă. Era toamnă și începusem facultatea. Citeam cartea în bucătărie cu urechile zgâriate de zgomotul infernal făcut de mașina de spălat. Colegul de cameră era certat cu cititul de mult și avea o relație foarte serioasă și de lungă durată cu emisiunile de la TV. Nu puteam intra peste ei în cameră să-i deranjez. Același coleg vine în bucătărie și mă întreabă ce citesc. Eu, cu ochelarii pe nas și cu o atitudine foarte serioasă de aristocrat, de parcă citeam Kant, îi arăt coperta cărții și răspund sec „M-am hotărât să devin prost.” Desigur că și vecinii i-au auzit mai apoi criza de râs și bătăile în masă. Oricum, recomand cartea doar dacă mergeți cu trenul și nu aveți în compartiment un călător cu care să omorâți timpul.

Epopeea lui Ghilgames, Dafnis și Cloe iar mai apoi Metamorfozele lui Apuleius au venit ca un ceai de tei iarna, ca un Coldrex când ești răcit. Erau lecturi obligatorii pentru facultate dar le-am citit cu o plăcere deosebită. Apetitul pentru citit a început să crească, la fel și filosoful din mine.

Despre „Poveste de iubire” mai rețin doar două aspecte. Am citit-o pentru a afla înțelesul unei singure fraze „Dragostea înseamnă să nu spui niciodată că îți pare rău”. Am aflat de această definiție a dragostei dintr-un serial coreean, apoi de carte.

Spre sfârșitul anului Dan Puric a resuscitat lista. Am îngrășat porcul de Crăciun așa tare că a plesnit de dragoste în gojineață. Dragoste de frumos. „Omul frumos” a ridicat iar pulsul. Recomand cartea cu căldură sufletelor pesimiste care cred că nu mai există o cale de ieșire din gunoiul nostru lăuntric. Există 🙂

photo-1474366521946-c3d4b507abf2