Uncategorized

Pe copil să-l ții în frâie

„Pe copil sa-l tii în frâie
De-l vrei om la toti sa placa.
Nu-l lasa orice sa-ngâne,
Nu-l lasa orice sa faca
Nu-l lasa dupa placerea-i
Unde vrea el sa se duca …
Din acelasi lemn se face,
Si icoana si maciuca.
Înainte-i stau deschise
Doua cai sub largul hau;
Una duce catre bine,
Alta duce catre rau.
Grea e pururea si suie
Tot la deal întâia cale;
Cea de-a doua e usoara:
Merge pururea la vale;
Si-i de-ajuns putin s-aluneci
Pe alunecosu-i prund
Ca sa cazi pe vesnicie
În prapastia fara fund.
De esti domn sau de esti rege
De esti sluga ori stapân
Numai fapta te arata
De esti rau sau de esti bun.”

Vasile Militaru

adult-child-dad-34014.jpg

Filosofice · Poezii · Uncategorized

Poruncă timpului

Cu toate timpurile pe loc repaus!

a strigat deodată prezentul.

Cu toate timpurile înainte, marș!

a strigat apoi viitorul.

Cu toate timpurile înapoi,
stânga împrejur!
în dreapta ținem lumea!
a strigat și trecutul.

Cu toate timpurile deodat’!

a dat poruncă Dumnezeu.

 

Uncategorized

Inima ca un vulcan

Te-am întâlnit
când inima-mi era stinsă.
Iar tu cu un singur sentiment
ai aprins fluturii de sub ea.
Fiind mică, borhotul a erupt repede.
Se prelingea pe marginile inimii
Coborând și acoperind totul.
Cu fiecare erupție creștea inima,
Cu fiecare creștere te iubeam mai mult.
Devenise neîncăpătoare între coaste.

Romantice · Uncategorized

Suflet orb

Am să-ți sărut sufletul
cu nenumărate mângâieri.
Ca dovadă vie a iubirii
voi lăsa câte un ochi
în urma fiecarei atingeri.
Nu te speria când lumina
se va năpusti asupra lor.
Deschide-i unul câte unul.
Lasă-i așa deschiși o vreme.
Cine știe?
Poate vei vedea și tu sufletul meu
cum te privește.

ec146059f9762b88879a7017848u--oil-oil-painting-landscape-pervy-ina

Uncategorized

La moartea mea

Să știi bine că nu glumesc.

La a treia criză,

care va avea loc după Buna Vestire,

voi muri.

Să mă îngropați cum se cuvine,

între 4 amintiri de dragoste cu capac de luna.

Apoi puteți arunca peste mine

cu un strat consistent de uitare.

Pe cruce să scrieți doar o zi,

cea în care m-am născut.

“Bine zici măi dorule,

întocmai așa vom face cu ziua.

A câta oară să fie asta criza a treia?

Ai luat foc din suflet mereu.

Tu somn de veci nu ai.”

Uncategorized

Tinerețea armei

Tinerețea armei se măsoară-n gloanțe.

Cu fiecare glonț spulberat,

o respirație începe și alta se termină.

Cu cât își ține mai mult respirația

cu atât mai mult avem noi de trăit.

Nu lăsați armele să-mbătrânească,

să rămână ele tinere în locul nostru.

Óøåäøèé ñ îñåíüþ (Gone with the autumn)

 

Uncategorized

Ce spui de un sunet?

Să-ți contruiesc un sunet, draguțo?
Ce spui? Cu propriile mele puteri.
Unul fără crăpături sau ștersături.
Simplu, ca de violoncel din paltin,
udat de picături calde de ploaie văratică.
Pentru tine voi băga în el toate păsările norilor
ca să înveți să auzi dorul lui din ciripit.
Urechile te vor înșela. Ascunde-le mai bine!
Ca să aducă a nemurire de timp și culoare de copil
împrumut un pic din verdeața pădurilor de brazi
și-l înfăsor într-un buchet de raze lunguețe de pe cer
legat musai cu o minunată țiplă țesută din părul tău.
Dacă nu presar și niște bătăi de inimă îndrăgostită,
nimic nu poate să reziste-n el.
Ce zici, draguțo? Să mă apuc de treabă?

Dar poate nu ți-o plăcea un sunet.
Poate preferi mai bine o tăcere de piatră.

violin-2412357_960_720

Uncategorized

O faptă bună

Era odată un țăran la masă, înconjurat de bogății mari, îmbrăcat în aur și în tot ce își putea dori. Nimic nu-i lipsea. Undeva, într-un colț, era un nenorocit îmbrăcat în zdrențe pe care scria Fapta Bună.

La un moment dat vine moartea la țăran și spune:

– Trebuie să mergi!

– Cum să merg eu acum, spuse țăranul. În plinul vieții mele tu vrei să mă iei? Obraznico!

– Nu sunt obraznică, sunt necesară, trebuie să pleci acum.

– Nu, nu, nu…

– Ba da, o să pleci!

Și dându-și seama țăranul că nu are nici o șansă a început să plângă, să plângă, să plângă și să o roage în genunchi ca măcar să ia pe cineva cu el pentru că îi e frică acolo unde îl va duce. Să fie măcar însoțit de cineva. Moartea s-a învoit și a acceptat. Atunci a alergat tăranul într-un suflet la Curaj și i-a zis:

-Însoțește-mă! strigă tăranul. Dar Curajul a lăsat privirea în pământ.

– Este pentru prima oară când n-am curaj. Nu pot… nu pot…

Apoi a mai alergat ce-a alergat și s-a dus la Bogăție.

-Însoțește-mă tu! i-a poruncit el.

– Nu pot să plătesc moartea, fu răspunsul Bogăției. Mi-e frică…

În cele din urmă s-a dus la Frumusețe și a rugat-o cu lacrimi să-l însoțească.

-Eu pălesc în fața morții, nu pot… îi răspunse și ea, nu pot…

În acel moment, s-a sculat acel om mizerabil și i-a zis:

-Las’ că vin eu cu tine. Te voi însoți eu. Era Fapta Bună.

Poezii · Romantice · Uncategorized

Despre tine

Mi-e în gând să vorbesc despre tine
dar despre tine, nu se poate vorbi.
Despre tine cel mult se poate iubi.

Despre tine, nu se poate niciodată glumi.
Gluma e cupa de cucută a lui Socrate,
o speranță fără margine.

Despre tine, nu se poate interpreta un sărut pe frunte
cu un sărut pe călcâi.

Când se privește înspre tine
orizontalul se roagă mereu să fie un vertical orizontalizat
cu capetele de sus răsfirate.

Despre tine, norii n-au păreri.
Sunt mereu atrași de căpșorul tău.
Uneori câte un vultur cu pământ în ghiare
le mai dă târcoale, năpustindu-se cu dragostea
către inima aburindă de verdele tău.

Despre tine, florile pot să se mire orbește
precum peștii pot cel mult să te invidieze.
Nu da vina pe ei, bieții prizonieri ai apei,
că prizonieri ai aerului suntem și noi.

Dacă ești mai încrezătoare și dibace,
poți prinde o viață de picior.
Ca să nu îți scape, mare grijă la frâie,
iar dacă nechează din greu, dă-i gura ta din milă.

Despre tine, se gândește că ai fi ocnașul minei de curiozitate.
Dar curiozitatea știi ce gândeste?

Despre tine multe se vor gândi dragă,
dar câte se vor fi înțeles?

Nicolae-Grigorescu-Femeie-sezand

Uncategorized

Lacrima mamă

Mi-a fătat lacrima-n ochi
Două dorințe de cleștar,
Una mai cristalină ca alta.
Nașterea a avut loc cu suferință
în prezența altui ochi frumos.
Abia de au ieșit de sub pleoape
Că s-au și speriat de viață.
Au preferat să curgă la vale,
Lăsând biata lacrimă mamă singură
Cu soarele irisului și gândul genelor,
Pălind, pălind de dorul lor.

Uncategorized

Atât de fragedă

„Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană –
Unde te duci? Când o să vii?”

Mihai Eminescu

Uncategorized

Mărturisire

Am atâtea să-ți împărtășesc.
Lucruri de viață,
întâmplări, întâmplări,
descrieri de greierași
și atâtea, atâtea amintiri.
Dar nu mai pot.
Sunt păzit.
Dragostea mă sugrumă mai mereu
când pun mâna pe telefon să-ți scriu.
Acum nici în gând nu mai încap de ea.
Te ferești, dragosteo, te ferești de ea.
„Mă feresc de ea fiindcă o iubesc.”

Uncategorized

Cum înflorești

Cum înflorești tu-n mine draga mea,
Ca un vrej te-ncolăcești în jurul meu,
De dragoste secatătă-ți înfingi spinii
Și sorbi a mea lumină.
Nu-ți face griji!
Soarbe cât poftești,
Atâta timp cât îmi oferi floarea ta
În miez de vară, noaptea, pe răcoare,
Voi fi tot plin de dragoste.
O, dar te rog nu vărsa,
Ți se prelinge o picătură pe limba spinului.
Nu te grabi,
Ai timp toată viața, lumina mea.

 

Uncategorized

Dorință

Tălpile noastre se iubeau seară de seară sub pătură.
Cu călcâiele aprinse de dragoste
și degetele timide de atingere
își apropiau șoaptele calde.
Gurile deveniseră invidioase.
Întorceau buzele triste și suspinau
“Ce mai iubire pe ele, dragă surată.”
“Las’ c-o veni dimineața și le-o despărți pământul” râse cealaltă.
“Da, dar până când? Seara se întorc de unde au plecat.”
“Om putea oare vreodată să iubim și noi așa?”
“Noi, gurile, suntem de viță nobilă.
Noi suntem sus, la înălțime.
Tălpile, jos, în mizerie.
Noi trebuie să fim iubite, nu să iubim.”
“Și totuși, dragă surată, parcă aș vrea să devin și eu o talpă…
măcar pentru o noapte.”

 

Uncategorized

Circulația interioară

Poate pentru că am supt lapte la sânul tău cald,
poate că prin acel lapte mi-ai intrat în trup
cu toată ființa ta
și ți-a plăcut așa de mult că ai rămas acolo.
Ai refuzat să fii digerată și mortificată
în vitamine.
Te-ai ferit mereu de pereții ce te-ar fi absorbit.
Poate că asta-i cauza pentru care nu te pot uita.
Pășești prin minte odată cu sângele,
de la inimă la creier,
de la mâna stânga la mâna dreaptă,
de la răsărit până la apus.
Ești izvorul meu nesecat de suferință interioară.
O suferință dureros de dulce și înălțătoare.

Uncategorized

Te-am rugat

Te-am rugat stăruitor înainte să pleci,
te-am rugat fierbinte
„Fii bun cu mine suflete
și nu-mi lua tot ce am mai bun.”
Știam că ceva trebuie să iei cu tine
în amintirile plouate de cuvinte grele,
așa că ți-am promis lumina ochilor care mi-a mai rămas,
dar ai dat din cap că vrei mai mult.
M-am gândit că poate sunetul vocii mele
ți-ar fi de ajuns o viață trecătoare,
dar ai dat din cap că vrei mai mult.
„Îți dau lacrimile mele pentru veșnicie
să te însoțească peste tot” am zis eu,
dar ai dat din cap că vrei mai mult.
Știu că gândul meu nu ți-e pe plac
și am ezitat să-ți ofer toată conștiința mea
iar sentimentele-mi sunt prea amare
pentru a-le mai gusta acum.
Atunci ai îndreptat un deget spre ființa mea
„Acolo, acolo, acel mugur de dragoste îl doresc”
Și ducându-mi dorul spre inimă, m-am înfricoșat.
Deja nu mai era acolo.
De atunci tot caută dorul meu inima lui.
O, suflete, dintre toate darurile,
de ce tocmai inima?

Uncategorized

Sete

Mi-e sete de copilărie, de nucul din grădina casei, de timp și ale sale ore trecute, de căldura verii, de eu și de magiunul mamei, de amintiri, de ei și noi, de voi toți împreună cu toate, de viața crescândă, de măreția norilor, de alergat, de rugat, mi-e sete, mi-e sete așa cum îi e lacului sete de pește.

„Se dizolva în mine, încet,
chipul tau de piatra solubila
o, tu, dansînd menuet,
pururea nubila.

Ma vor bea cîndva, zeii
si vor simti în mine gustul tau,
cîndva, cînd întomnase-vor teii
de sete si de rau.

Dar înca mai ninge, înca mai ninge
cu tine în mine ramîn înghetat
…suava meninge
si somn tulburat.”

Nichita Stănescu

Uncategorized

Umbra

Uneori fericirea e o umbră,
plină de verdele nucii la coajă
și de o formă puțin cam perfectă.
Dar când apropii lumina de ea,
sar râsuri hidoase de neexistent.
Toată forma, culoarea și aerul ei înăbușit
mor la auzul urmelor de pași albi
ca apoi să dispară în prezența ei.
Feriți-vă de aceste umbre amăgitoare, dansatoare.
Sunt singurele umbre singure,
fără o mamă lumină care să le nască.

 

Uncategorized

Nebun

Nebun de Hristos,

Însetat de cultură,

Nebun de umbră,

Mușcat de os.

 

Nebun de iubire,

Plin de apă,

Nebun de lampă,

Căutător de taine.

 

Nebun de lumină,

Orbit de întuneric,

Nebun de nimic,

Întors de țărână.

 

Nebun de suflet,

Înrobit de ochi,

Nebun de deochi,

Mișcat de urlet.

 

Nebun de cuvânt,

Lăsat de gânduri,

Nebun de amintiri,

Puse de mormânt.

 

Nebun de tine,

Fără de mine,

Nebun de sine,

Rămas de cine?

De bine. De nebun.

Uncategorized

Se ia pentru început

Se ia pentru început cel mai roșu,
dar cel mai roșu aprins pe care îl găsești în soare,
după care îl risipești peste plămada puțin umedă
în timp ce cu Sfânta Treime îndreptată în jos
sfărâmi tăcutele cuburi de culoare,
devenind mai ascultatoare de frământat.
Se amestecă totul cu suferință până când
devine nisipos, puțin deschis și aromat
dar fără să pipăi voluptatea lui.
Tu nu ai lege, pentru nimic.
Doar ceilalți…
Urmează forma de miez de nucă neted
pe care o poți da cu ușurință
dacă mâinile ți-au fost scuipate înainte
de suflet, dragoste și bunătate.
Dacă nu-ți iese de la inceput,
nu deznădăjdui.
De la sfârșit îți va ieși cu siguranță.
Așează mirarea pe un colț de lemn de gutui bătrân
și-ai să vezi că parcă începe
ușor și plin de dor să nască o viață nouă.
Închide-l într-un cuptor de trup tânăr
cam pentru o viață de om
și cand focul se va stinge
să vezi ce eternitate va dospi.

Nicolae-Grigorescu-Ciobanita

Uncategorized

Accident

După un accident cumplit de naștere,
m-am ivit eu.
După un alt accident de priviri,
vorbe duioase și pași încrucișați
ne-am întâlnit.
După al treilea accident,
umbra celui fatal,
ne-am atins inimile cu dragoste
și casa c-o pisică
iar gurile cu cele mai tremurate sărutări.
Ultimul accident ne-a lăsat ruginiți, goi,
nepăsători la cântecul venelor noastre
ce se împletiseră deja cu andrelele sufletului.
Suflete, ce accident verde de viață am mai fost!
Tu și eu.
Într-o noapte de toamnă,
dintr-un ultim accident de dor
a unor frunze ce năzuiau spre ultima iubire
în căderea spre paradis,
s-a ridicat în mine nădejdea de A FI CU TINE.

Nicolae_Grigorescu_-_Taranca_citind

 

Uncategorized

Nu există îndrăgostiți

Nu există poeți. Există doar poezie. Ea este prezentă în unii mai mult și în alții mai puțin. (Poezia este o stare de spirit)

Sunt de acord cu tine Nichita eu însă aș mai adăuga ceva:

Nu există cântăreți. Există doar cântec care e mai prezent în unul și mai puțin în celălalt.

Nu există dansatori. Există doar dans care e mai prezent în tine și mai puțin în mine poate.

Nu există gânditori. Există doar gând care e mai prezent în tine și mai puțin în mine.

Nu există îndrăgostiți. Există doar dragoste care e prezentă în noi toți și face abstracție de la cantitate. E infinitul care EXISTĂ în toți și în toate în aceași măsură. Aș spune că e singura dar mă gândesc la suflet. Nu există trup. Există doar suflet care e prezent în toți dar dragostea curge din el ca un izvor.

Am să-ți fur un colț de suflet

și-am să-l ascund

departe,

adânc

în sufletul meu,

acolo unde este un colț lipsă,

acolo unde a mușcat viața adânc,

lăsându-mă cu sufletul pe jumătate.

nichita

Uncategorized

Cad îngeri

Drăguțo, cad îngerii din cer

precum mama cerne mălaiul.

Se prind de mână,

și se iau de picioare,

și de guler și de nas

și-așteaptă soarele să vină.

Un potop de lapte și tăceri,

venit din rugăciunile norilor

ne albește infinitul.

Doar pentru a ne încălzi pe noi.

Drăguțo, hai sub oghealul lor curgător,

și cu un fir de iarbă vestejit

ne-om îmbrăca gândurile reci.

 

 

Uncategorized

Vocea inimii

O auzi dragă?

Vocea ta a rămas, aici, în pereții camerei

în care ni s-au întâlnit sărutările prima oară,

precum sutele de liturghii în zidurile bisericilor.

Îmi ține de cald. Tu o mai auzi?

Îți mai aduci aminte de ea?

În fiecare colt e-o vorbă bună

către mine, către pisică, către viitor.

Puțin păienjeniș ca s-o mai tulbure

pe la silabă, pe la corzi.

Oh, și uite tocmai unde ți-e sufletul!

E luminos, e trainic ca o stea,

aninat într-o icoană în dreapta, spre răsărit.

Nu-i așa că-i frumos?