Dureri de cap

Aplecai timidă tîmpla Spre pieptul meu Ca un explorator Ce a descoperit Un nou continent. Respirai adînc Și tainic curgeau rîuri șatene Spre mine Făcînd scară bătăilor Spre un rai al ritmurilor Unde bătaia este Firească, Verde Și duioasă.   Brusc te-ai ridicat, Bătăile deja te-au urmat. Te durea capul Și nu știai de ce.

Despre (nesuferita) fericire

Cu cîteva zile în urmă am primit o întrebare aparent banală pe care mi-am pus-o de prea puține ori în viață: tu ești fericit? și m-am blocat. Nu știam la ce să o raportez: material, spiritual, dacă sunt sănătos, dacă am ce-mi trebuie și m-am eschivat să dau un răspuns direct. Mi-am zis că sunt... Citește în continuare →

Lanțul faptei bune

În drum spre casă trec prin fața unui supermarket. Iese din magazin un domn pe la vîrsta a doua cu niște mărunțiș în mînă. Un copil zdrențuros îi întinde mîna dar omul continuă să meargă. Mai merge trei metri după care se oprește brusc, se întoarce și îi dă copilului banii. Gîndul cel bun a... Citește în continuare →

Și-n timp…

Și-n timp ce-mi refuzai o plimbare pe inimă-mi puneai pe ascuns o sărutare una ce n-avea să fie descoperită mereu de ochii mei ferită, una ce avea să-mi sufoce inima pînă ce s-alegea de ea lacrima.

Capriciile motanului modern

Dialog între un motan și stăpînul său avînd drept inspirație o imagine mult prea brutală pentru a fi alăturată textului. Joc de imaginație sau manifest al pisicilor de la bloc (prizoniere după alte surse). -Miroase a șoarece de la intrarea în casă, țipă Ludmila imediat ce intrase în dormitor. -Pardon? -Ai mîncat șoarece... -Ba pun... Citește în continuare →

În dulcele stil tomnatic

Mîna, palma mi se amestecă Cu mîna, palma ta. Numai un nerv sunt toată toamna asta, Îmi zic amorțit de nori în timp ce Tu îmi furi cu fiecare atingere, Deget cu deget, ramificațiile palmei. Mă privești printre delicate vîrfuri de iarbă Și-mi pare că ai răsărit din ea.   Mă dor umerii de la... Citește în continuare →

Marin Preda la ananghie

Într-o seară liniștită de octombrie primesc un telefon de la un prieten. Mă invită la un restaurant. Accept propunerea dar cu o urmă de regret. Ceva se schimbare în acest om în ultimele luni, un fel de otravă a trufiei îi curgea prin venele sufletului uscîndu-le de tot. Devenise plin de sine, prea sigur pe... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: