Poezii

Dor de melci

Ah, ce emoții de copil aveam

Când pe strada Decebal

În timp ce mergeam

Melcii se adunau la bal,

 

Și mă gândeam cum chiuie

Și cum se ceartă de la ploaie,

Care o fi mai cu coarne mari

Care a traversat oceane și mări?

 

Ce emoții dragi îmi ardeau ochii

Când agale cu casa în spinare

Lăsau o dâră tot mai mare

Semn rutier! Să-i urmeze prietenii.

 

Acum nu plouă. Este timp de iarnă

Și un sfert din viața mea trecută.

Stau la căldură cu o pisică adormită

Visând ca melcii să apară din lună.

 

28 Ianuarie 2019

22195701_1767075496918943_8444564637438913760_n

Poezii

Toamna în grădină

E toamnă în grădina mea.

Cireșul pare un brad cenușiu

Împodobit cu globuri colorate,

Verzi, verzi, galbene, roșii.

Nucul e și el împodobit cu ciori

Via cu nostalgia ciorchinilor

Pământul cu pisoi negri jucăuși

Aerul cu gâzulițe, aer de rămâi aici,

Cerul cu norii îmbrăcați în ploi reci.

Iar eu, eu stau aici, în fața toamnei

Împodobit de gândul la tine.

45166168_192562341656707_5656694193389568000_n

Poezii

Laudă casei

Spală un pic ochii cu albastrul cerului,

Lasă-ți mîinile mîngîiate de iarbă,

Nările umpleți-le de mirosul florilor.

Doamne, ce frumoasă e casa noastră.

 

Privirea lungește-o cu zborul unei păsări,

Dă-le urechilor din cîntecul lor ceva,

Gustă și un clei de pe scoarța copacului.

Doamne, ce frumoasă e casa noastră.

 

Vîntul să-ți povestească călătoriile sale,

Apa cu cîte pietre a stat la taclale,

Norii cum norii se-ntrec în forme.

Doamne, ce frumoasă e casa noastră.

 

Uite ce frumos e și acest chip,

De-o seamă cu al meu în toate.

Cum are grijă de toate ce le are.

Doamne, ce frumos e și stăpînul casei.

pexels-photo-752614