Despre (nesuferita) fericire

Cu cîteva zile în urmă am primit o întrebare aparent banală pe care mi-am pus-o de prea puține ori în viață: tu ești fericit? și m-am blocat. Nu știam la ce să o raportez: material, spiritual, dacă sunt sănătos, dacă am ce-mi trebuie și m-am eschivat să dau un răspuns direct. Mi-am zis că sunt... Citește în continuare →

Visul unei inimi

Cu trei surate bătînd în sincron Aș fi vrut să mă nasc în acest om. Două să se ghemuiască în furtună Pe locul jumătăților de lună. Eu, rămîn la locul meu printre vecine, Printre străine De unde mă poate îndrăgi oricine Și cu un fir roșu să ne legăm de-a patra, Inima mamă, cea dăruită... Citește în continuare →

Himera poetului

Un timp, un timp, Mai stai un timp, Nu pleca, stai să te alint. Lasă-ți dragostele în cerneala mea Și nu pleca, și nu pleca. Nu te voi întreba de ești a mea Nici a cui ai fost cîndva. Acum e alt timp. Nu-l lăsa Și-nvață-mă să te simt cumva Chiar dacă mereu ești altcineva.... Citește în continuare →

Noapte cu dor

În prima noapte cu dor Văzutam luna lîng-un nor. Era plină și furată de noapte Părea un mic strop de lapte.   Am privit-o cu seninătate Pe cînd norul plecă departe. O întrebai atunci dintr-o privire Dacă dorul vine odată cu o îmbolnăvire...   Avusei parte de un răspuns tăcut Urechii mele îi fu foarte... Citește în continuare →

A fi și a simți

Sunt cel mai bogat din lume! Palate, bani și mari sume În mâini și pe hârtii au nume.   Grămezi de aur stau să mă îngroape Și un mare câine îmi e aproape Cu caninii ascuțiți ca un ghimpe.   Dar la ce-s bune toate acestea Dacă nu am aproape dragostea? Pe toate le va... Citește în continuare →

Zăpezi pe suflet

Când cerul te privește încruntat de norii îi despică curg lacrimi din sângele lor, iubito; tu pansează-i dacă nu ai pică. Când sufletul îți spune a sa poveste albă de iarnă se ridică călduri din ochii tăi, iubito; topește-o dacă n-ai haină. Când mă gândesc la tine de parcă-ai fi ultima mea zi soarele arde... Citește în continuare →

O, frumoasă mamă

O, frumoasă mamă ce ne ții uniți pe toți sub același cer pomeniți. Ai pe suflet o rană adâncă plină cu chin pe care noi o tratăm cu spirt ieftin de trei decenii, de la revoluția leucocitelor când cancerul ideologiei a fost înfrânt. Au rămas bucăți de boală, mamă scumpă. Dau târcoale la rană și... Citește în continuare →

Privește-mi ochii

Privește-mi ochii! Pe veci fi-vei în ei Un colț de romb sfârmat de-un verde aprins, O lipsă scursă dintr-un anotimp aproape stins. Printre tenebrele din pieptul meu cu dumnezei Zburdai pe valea aortei spre ventricul În căutarea unei alte comodități Poleită cu sticlă și de timp crăpată. Nu te-ai așteptat să mă găsești și pe... Citește în continuare →

Ne părăsesc bătrânii

Ce ne facem acum când în plină zi noi la ceas de după-amiază stăm și ne gândim la dragii de la seară cum privirea-n umbră o îndreaptă?   Ce ne facem căci se apropie noaptea? Timpule, ce din dimineți ne trezești în mijlocul zilei ne urmărești Și-n seară ne ții de urât în case,  ... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: