În dulcele stil tomnatic

Mîna, palma mi se amestecă Cu mîna, palma ta. Numai un nerv sunt toată toamna asta, Îmi zic amorțit de nori în timp ce Tu îmi furi cu fiecare atingere, Deget cu deget, ramificațiile palmei. Mă privești printre delicate vîrfuri de iarbă Și-mi pare că ai răsărit din ea.   Mă dor umerii de la... Citește în continuare →

Marin Preda la ananghie

Într-o seară liniștită de octombrie primesc un telefon de la un prieten. Mă invită la un restaurant. Accept propunerea dar cu o urmă de regret. Ceva se schimbare în acest om în ultimele luni, un fel de otravă a trufiei îi curgea prin venele sufletului uscîndu-le de tot. Devenise plin de sine, prea sigur pe... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: