Poezii

Dureri de cap

Aplecai timidă tîmpla

Spre pieptul meu

Ca un explorator

Ce a descoperit

Un nou continent.

Respirai adînc

Și tainic curgeau rîuri șatene

Spre mine

Făcînd scară bătăilor

Spre un rai al ritmurilor

Unde bătaia este

Firească,

Verde

Și duioasă.

 

Brusc te-ai ridicat,

Bătăile deja te-au urmat.

Te durea capul

Și nu știai de ce.

par

Gînduri

Despre (nesuferita) fericire

Cu cîteva zile în urmă am primit o întrebare aparent banală pe care mi-am pus-o de prea puține ori în viață: tu ești fericit? și m-am blocat. Nu știam la ce să o raportez: material, spiritual, dacă sunt sănătos, dacă am ce-mi trebuie și m-am eschivat să dau un răspuns direct.

Mi-am zis că sunt fericit și că nu sunt fericit. Oscilez mereu. E greu să pui în balanță toate aspectele (ori suntem noi mofturoși și nu vedem că e chiar în fața noastră). Am completat răspunsul destul de sec prin remarca că aș avea cunoștință de cum să o dobîndesc. Cum spunea și Nicolae Steinhardt „dăruind, vei dobîndi”. De ce nu s-ar aplica și în cazul fericirii? Cu cît mai mult o dăruim cu atît mai mult vom „beneficia” și noi de poamele ei.

Pesemne că subiectul a stăruit undeva în subconștient și azi dimineață în timp ce-mi făceam cafeaua m-a lovit cu „Evrika!”. Desigur că nu este răspunsul universal însă mi-a plăcut să gust din ce mi-a copt mintea peste zile. O să pornesc de la un filosof român.

În cartea „Eseuri de duminică”, Constantin Noica scrie cîteva rînduri foarte frumoase „despre nesuferita inteligență” (așa se numește eseul). Noica își arată dezacordul față de oamenii care spun cu o siguranță monstruoasă că cutare e prost, cutare e mai deștept nițel. Vine în ajutorul nostru cu o situație demnă de menționat. Inteligența e pînă la un punct precum frumusețea: „o simplă dispoziție” pe care nimeni nu o are necontenit. E într-o zi mai accentuată, în altă zi mai puțin impunătoare iar femeile știu cel mai bine asta. Dacă îi spunem unei femei „ce frumoasă ești astăzi!” se va simți măgulită, încîntată pentru că știe bine că frumusețea aceea e o calitate de moment, o simplă dispoziție cum spune filosoful. Acum să ne punem în situația în care spunem unui om „ce inteligent ești astăzi!”. Nu doar că s-ar supăra dar s-ar simți de-a dreptul ofensat. Și totuși nu ar trebui.

Nu aș vrea să mă lungesc prea mult cu filosofia încîntătoare a lui Noica însă de aici am tras eu concluzia că și fericirea ar fi „o simplă dispoziție” pe care acum o poți avea, peste un minut o poți pierde.

Și totuși există o excepție, un soi de oameni care nu trec printr-o schimbare continuă de fericire. Cine sunt îndrăgostiții? Cine sunt oamenii veșnici fericiți dacă nu ei? Deci îndemn la iubire ca să nu pierdem fericirea.

pexels-photo-1263986

Poezii

Visul unei inimi

Cu trei surate bătînd în sincron
Aș fi vrut să mă nasc în acest om.
Două să se ghemuiască în furtună
Pe locul jumătăților de lună.
Eu, rămîn la locul meu printre vecine,
Printre străine
De unde mă poate îndrăgi oricine
Și cu un fir roșu să ne legăm de-a patra,
Inima mamă, cea dăruită mereu altora.
Iar vreo durere de simte că are cineva
Să ne cheme pe toate spre a o ajuta.

roping-moon-dream.jpg.824x0_q71_crop-scale

 

 

Poezii

Pasărea bucuriei

Pasărea bucuriei tot o pasăre e

Dar s-a creat o confuzie.

De la un timp mulți oameni

Au început a o asemăna cu alta,

Alta, de-i zice pasărea fericirii.

Nici pomeneală!

Ce să aibă aceste două păsări în comun

Când una se așează pe umărul drept

Cealaltă pe umărul stâng.

Da, sigur că amândouă stau la urma urmei

Undeva deasupra inimii.

Dar de ce?

Una rămâne doar dacă inima-i coaptă.

Cealaltă doar dacă există inimă.

Și niciodată amândouă în același timp.

air-beach-dawn-1060489

Gînduri

Ne naștem, trăim, murim

Mi s-a întâmplat astăzi ca un prieten bun să mă supere îngrozitor, până la modul în care m-am înroșit de furie. Îmi simțeam capul ca un vulcan gata să erupă și să distrugă tot în jurul lui. Fiind însă din categoria oamenilor pe care îi respect mult și vreau să-i țin aproape, am făcut tot posibilul să nu deschid gura, că vorba aceea „când esti nervos,taci”, să nu încep o ceartă pe care s-o regret. Sentimentul de revoltă fierbea în mine. Seara, pe când am ajuns acasă și apele se calmaseră, am meditat un pic la reacția mea interioară. Era omenească, normală dar nu și necesară. 

Acum mă gândesc de ce atâta tevatură? Pentru ce? Trecem prin timp ca fulgul de nea prin iarnă. Trăim atât de puțin și totuși uneori ne lăsăm pradă acestor sentimente ce despart, distrug, separă, orice numai să apropie nu. Nu merită. Nu merită să îmbrățișezi sentimentele ce i-ar răni pe ceilalți, să hrănești acel război al durerii doar pentru a încerca să arăți unde e dreptatea. Ne naștem, trăim și murim. Poate că tot ce lăsăm după noi nu sunt numai bani, averi, lucruri. Poate că putem lăsa și un gând frumos sădit în inima celorlați, un dor, o iubire, măcar o amintire de neuitat…

Poezii

Aripile în dar

Am ținut aripile îngerului în mâini

Până mi s-a ars pielea cu lumina lor.

Ochii mi-ar fi ieșit din orbite,

Un centimetru să se apropie de ele

Și era de ajuns.

Inima mi se rostogolea amuțită în piept

Lovindu-se de toate sentimentele colțuroase.

Gândul a rămas în răcoarea nopții.

Trădând încrederea frumosului,

A cugetat:

Ce-ar fi să le strivesc? Aici, acum?

Ce să fac?

Ce să nu fac?

 

Am vrut!

Și n-am putut..

N-am putut să le iau strălucirea.

Mâinile atunci au întrebat confuze:

Nu putem să le ucidem pentru că suntem prea slabe

Sau pentru că suntem într-atât de puternice să nu o facem?

taneli-lahtinen-1075563-unsplash

Poezii

Eu nu am timp

S-a așezat aceași pasăre cu ochi verzui

Pe cea mai groasă creangă a inimii

Ce duce până-n codrul cu gânduri,

Și două zile a șoptit neîncetat bătăilor

 

Eu nu am timp.

Timp să-ți vorbesc.

Timp să te-ascult.

Așa cum o făceam demult.

 

Și-atunci de ce mă vizitezi

Când ea palpită ca nebuna

Sub tălpile tale de iarbă atinse?

Mi se schimbă scoarța în speranță

De simt că vrea să crească pân’ la Dumnezeu.

Tu fugi de aici! Mă lasă-n visul meu

Ori rămâi și dă-mi ora cea mai lungă.

 

Eu nu am timp.

Timp să-ți vorbesc.

Timp să te-ascult.

Așa cum o făceam demult.

kunj-parekh-392048-unsplash.jpg

Poezii

Moment

Vine acel moment în viață
Când o dimineță măiastră
Te sărută ca o mamă pe frunte
Cu ideea unei obișnuințe
Că ceilalți de lângă tine
Vor pleca spre alte locuințe.
Nu mai este atâta tragedie…
Sufletul s-a obișnuit deja
Cu această pseudo-viață
Iar fără sau cu puține lacrimi
Spui că asta a fost să fie.
A trăit cât două inimi
Să-l lăsăm spre veșnicie.
Însă parcă începe lupta
Când cugeți și la pleacarea ta.
Un fior tot corpul schimbă,
Rațiunea devine albastră
Și inima cu a sa orchestră
De-un soi diferit de gând,
Se întreabă în taina ei:
O să mă duc acolo râzând
Ori amărâtă, norii rugând
Să-mi mai lase lumina,
Soarele încă o dimineață?

jake-givens-576-unsplash

Frunză verde... · Poezii

Frunză verde de mohor

Frunză verde de mohor
La inimă mă trece un Dor.
Unul mare cât o ceapă
Cine poate să-l mai priceapă?

Inima, că ea îl tot cere
Și nici că-i dă trecere
Spre țara Dorului să plece…
Ochii să nu-l înduplece.

Dor de dor de dor de tine
Mai treci mâine pe la mine
Când n-o fi acasă inima
Ca să ne trăim singuri molima.

glenn-carstens-peters-108372-unsplash

Poezii

Privește-mi ochii

Privește-mi ochii! Pe veci fi-vei în ei
Un colț de romb sfârmat de-un verde aprins,
O lipsă scursă dintr-un anotimp aproape stins.
Printre tenebrele din pieptul meu cu dumnezei
Zburdai pe valea aortei spre ventricul
În căutarea unei alte comodități
Poleită cu sticlă și de timp crăpată.
Nu te-ai așteptat să mă găsești și pe mine
pe acele meleaguri. Te-ai împiedicat de-o
îmbrățisare cu rădăcini până la buze
și ai căzut pe gânduri lungi.
Gânduri ce au dus la zdrobirea colțului
de care ai dat cu ochii în cădere.

photo-1483884105135-c06ea81a7a80

Poezii

Doar cu tine

Tu ai început să bați înainte ca eu să gândesc.
La revărsarea luminii tale din minune în pântecele mamei
Doar Dumnezeu a fost martor.
Inimă, inimă, surioara mea cea dintâi născută,
Nu-ți întoarce trilul ce mă ține în viață.
Doar cu tine îmi pot aduce aminte când greșesc.

photo-1506452816356-c088ca4f6b91