Furnicile

Furnicile, ele, furnicile au două stomacuri. Unul pentru ele și altul pentru colonie. De ce nu am avea și noi două inimi? Una pentru sînge și alta pentru omenie?   „Dacă aș avea două inimi Aș vrea ca una să gîndească” (Grigore Vieru)

Inima-mi

Inima-mi ca o buză de pește s-a prins zbătîndu-se în cîrligul ochilor tăi. Acum albastrul oceanului îmi pare mai șters, tainele lui cufundate sărace; am îndrăznit să visez la albastrul cerului.  

Dureri de cap

Aplecai timidă tîmpla Spre pieptul meu Ca un explorator Ce a descoperit Un nou continent. Respirai adînc Și tainic curgeau rîuri șatene Spre mine Făcînd scară bătăilor Spre un rai al ritmurilor Unde bătaia este Firească, Verde Și duioasă.   Brusc te-ai ridicat, Bătăile deja te-au urmat. Te durea capul Și nu știai de ce.

Despre (nesuferita) fericire

Cu cîteva zile în urmă am primit o întrebare aparent banală pe care mi-am pus-o de prea puține ori în viață: tu ești fericit? și m-am blocat. Nu știam la ce să o raportez: material, spiritual, dacă sunt sănătos, dacă am ce-mi trebuie și m-am eschivat să dau un răspuns direct. Mi-am zis că sunt... Citește în continuare →

Și-n timp…

Și-n timp ce-mi refuzai o plimbare pe inimă-mi puneai pe ascuns o sărutare una ce n-avea să fie descoperită mereu de ochii mei ferită, una ce avea să-mi sufoce inima pînă ce s-alegea de ea lacrima.

Visul unei inimi

Cu trei surate bătînd în sincron Aș fi vrut să mă nasc în acest om. Două să se ghemuiască în furtună Pe locul jumătăților de lună. Eu, rămîn la locul meu printre vecine, Printre străine De unde mă poate îndrăgi oricine Și cu un fir roșu să ne legăm de-a patra, Inima mamă, cea dăruită... Citește în continuare →

Pasărea bucuriei

Pasărea bucuriei tot o pasăre e Dar s-a creat o confuzie. De la un timp mulți oameni Au început a o asemăna cu alta, Alta, de-i zice pasărea fericirii. Nici pomeneală! Ce să aibă aceste două păsări în comun Când una se așează pe umărul drept Cealaltă pe umărul stâng. Da, sigur că amândouă stau... Citește în continuare →

Ne naștem, trăim, murim

Mi s-a întâmplat astăzi ca un prieten bun să mă supere îngrozitor, până la modul în care m-am înroșit de furie. Îmi simțeam capul ca un vulcan gata să erupă și să distrugă tot în jurul lui. Fiind însă din categoria oamenilor pe care îi respect mult și vreau să-i țin aproape, am făcut tot... Citește în continuare →

Aripile în dar

Am ținut aripile îngerului în mâini Până mi s-a ars pielea cu lumina lor. Ochii mi-ar fi ieșit din orbite, Un centimetru să se apropie de ele Și era de ajuns. Inima mi se rostogolea amuțită în piept Lovindu-se de toate sentimentele colțuroase. Gândul a rămas în răcoarea nopții. Trădând încrederea frumosului, A cugetat: Ce-ar... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: