Poezii

Nechează a ploaie

Toamna în zbor nechează a ploaie

Cu coama norilor cenușii în puhoaie.

Zburdă din nou pe cîmpii cu stele

Unde ascunse dorm liniștite ploile.

 

Mai trece o zi, mai paște o galbenă frunză,

Din coadă peste orașe aruncă o pînză

Mai trece o noapte, în brumă-i amintirea

Scăldîndu-se în ea toată strălucirea.

 

Vine de departe cu vînturi reci la copite

Cu miros de iarnă lungă sunt stropite,

Un tunet grațios îi e trapul prin lume

Așa-și anunță vechiul ei renume.

pexels-photo-2948260.jpeg

Poezii

Tablou de vară

Și cerul a început să ardă
Făcînd reginei nopți o stradă.
Scînteile din comete străluceau,
Norii triști spre somn se adunau.

Tabloul ticsit de roșu aprins
În bolta marii lumi e prins.
Cu toții l-am văzut măcar o dată
Și-am rămas înmărmuriți deodată.

photo-1439246854758-f686a415d9da

17 Iunie 2019

Poezii

Noapte cu dor

În prima noapte cu dor

Văzutam luna lîng-un nor.

Era plină și furată de noapte

Părea un mic strop de lapte.

 

Am privit-o cu seninătate

Pe cînd norul plecă departe.

O întrebai atunci dintr-o privire

Dacă dorul vine odată cu o îmbolnăvire…

 

Avusei parte de un răspuns tăcut

Urechii mele îi fu foarte plăcut.

Se zice că dorul are taina lui fireacă

Iar scopul este doar să unească.

 

Nu dezbină cînd te apasă pe ființă,

Cînd îți pătrunde și-n conștiință,

În aripi, în vise ce le ții în piept

Și nici în lacrimile ce ochii le concep.

 

Unește gîndul cel bun cu cel mai bun

De ajungi să pari un melancolic nebun.

Nu poți face rău cînd dor îți este

Fiindcă atunci dragostea te însoțește.

art-backlit-dark-556669

16 Iunie 2019

Poezii

Început de noapte

Început de noapte.

Îngânat de șoapte,

Legănat de vis,

Dus de catharsis,

 

Spre mari ochi noi,

Deschiși pe jumătate,

Așteptând în doi

Sfioasa sensibilitate.

 

Luna e prea albă

Noaptea e la fel,

Trăim ca o iarnă

Suntem un pastel.

 

Cuvintele nu lipsesc,

Ci întârzie. Mărturisesc!

Acum ușor sosesc,

Când porțile se dezlipesc

 

Zice o pereche “Câtă tandrețe!”

Cealaltă spune “Câtă gingășie!”.

Porți dulci de carne iubărețe,

Inimii îi faceți umbră cu poezie.

pexels-photo-556664

 3 Ianuarie 2019

Poezii

Aripile în dar

Am ținut aripile îngerului în mâini

Până mi s-a ars pielea cu lumina lor.

Ochii mi-ar fi ieșit din orbite,

Un centimetru să se apropie de ele

Și era de ajuns.

Inima mi se rostogolea amuțită în piept

Lovindu-se de toate sentimentele colțuroase.

Gândul a rămas în răcoarea nopții.

Trădând încrederea frumosului,

A cugetat:

Ce-ar fi să le strivesc? Aici, acum?

Ce să fac?

Ce să nu fac?

 

Am vrut!

Și n-am putut..

N-am putut să le iau strălucirea.

Mâinile atunci au întrebat confuze:

Nu putem să le ucidem pentru că suntem prea slabe

Sau pentru că suntem într-atât de puternice să nu o facem?

taneli-lahtinen-1075563-unsplash

Poezii

Ne părăsesc bătrânii

Ce ne facem acum când în plină zi

noi la ceas de după-amiază stăm

și ne gândim la dragii de la seară

cum privirea-n umbră o îndreaptă?

 

Ce ne facem căci se apropie noaptea?

Timpule, ce din dimineți ne trezești

în mijlocul zilei ne urmărești

Și-n seară ne ții de urât în case,

 

O clipă de rocadă de le-ai oferi

între orele noastre de bucurii

și anii lor lumină de suferință,

ți-am mulțumi cât pentru o veșnicie.

 

Iar tu clipă a cea din urmă rază de soare,

să tai mai bine verdele dintr-o frunză,

coconul unei larve dintr-un nuc,

ori firul de ață din cămașa tatii,

firul de viață al lor mai lasă-ni-l puțin.

 

Ne părăsesc în pași mărunți bătrânii,

în negura nopții se pierd uitați.

Deci să-i iubim acum cu toți anii

rămași și să-i ținem mereu îmbrățișați.

 

„În piața iubirii,

Când bătrânul iubește devine tânăr,

Când tânărul iubește devine copil

Iar când copilul iubește devine înger.” (Omar Khayyam)

7563934234-xl