Poezii

Couleur de femme

Femeia-i culoarea culorilor.

Neagră de supărare când plouă prin parcuri,

Înroșită la obraji când îi spun că o iubesc.

Puțin încordată în venele albastre

Când soarele-i răsare spre a o trezi,

Plină la suflet de albul lăcrămioarelor

Când mă privește printre păcate

Și galbenă ca un pui de soare

Când mă îmbrățisează strâns.

 

Femeia-i culoarea culorilor.

Culoarea vieții din care am izvorât,

Verdele ochilor jucăuși din grădină.

Primăvara-i împrumută în fiecare an

Culoarea de a zâmbi la necazuri

Iar de la vară fură în nopțile scurte

Culoarea stelelor, în dar oferindu-mi-o.

Îi place să se joace în părul meu cu luna,

Și luna se arată plină de soare

Și de rotunjime și de compasiune,

Și n-o pârăște cerului adormit.

 

Femeia-i culoarea culorilor.

Cel mai bine se simte dragostea în cromatica ei

Când aduce pe paletă alte culori vii.

Dintr-un roșu de la obraji

Și un maldăr de lăcrămioare de la suflet

Se arată în lume roza ei mângâietoare,

Rozul ce are să-i poarte mai departe chipul.

 

Femeia-i culoarea culorilor.

Fără de culorile ei n-am văzut-o

Și nici nu cred s-o văd vreodată.

 

art-attractive-beautiful-458381