În dulcele stil tomnatic

Mîna, palma mi se amestecă Cu mîna, palma ta. Numai un nerv sunt toată toamna asta, Îmi zic amorțit de nori în timp ce Tu îmi furi cu fiecare atingere, Deget cu deget, ramificațiile palmei. Mă privești printre delicate vîrfuri de iarbă Și-mi pare că ai răsărit din ea.   Mă dor umerii de la... Citește în continuare →

Nechează a ploaie

Toamna în zbor nechează a ploaie Cu coama norilor cenușii în puhoaie. Zburdă din nou pe cîmpii cu stele Unde ascunse dorm liniștite ploile.   Mai trece o zi, mai paște o galbenă frunză, Din coadă peste orașe aruncă o pînză Mai trece o noapte, în brumă-i amintirea Scăldîndu-se în ea toată strălucirea.   Vine... Citește în continuare →

Dragă Stănescule,

Ți-am scris în mai multe rânduri dar nu mi-ai răspuns la nicio întrebare. Nu-i nimic. Eu te iert, Stănescule, cu aceași iertare de copil mirat. Nu te grăbi. Ai toată veșnicia în față să-mi răspunzi cândva. Dacă m-ai întreba ce mai fac, ți-aș răspunde că am rămas cu aceași poftă haină de cuvântul tău. Am... Citește în continuare →

Sirenă mută

Se scutur frunze mari de nuc, Cu gândul iar la tine mă duc, Spre părul tău de galben nins Toamnei călcâiele i s-au aprins. Treci o potecă, mai treci o cărare Și inima-mi saltă cu o înflăcărare, Pașii urnindu-i spre tine încet, Ce bucurie pe al meu biet suflet! Sirenă mută, în glezne ai sunet.Frunzele... Citește în continuare →

Toamna în grădină

E toamnă în grădina mea. Cireșul pare un brad cenușiu Împodobit cu globuri colorate, Verzi, verzi, galbene, roșii. Nucul e și el împodobit cu ciori Via cu nostalgia ciorchinilor Pământul cu pisoi negri jucăuși Aerul cu gâzulițe, aer de rămâi aici, Cerul cu norii îmbrăcați în ploi reci. Iar eu, eu stau aici, în fața... Citește în continuare →

Eu nu am timp

S-a așezat aceași pasăre cu ochi verzui Pe cea mai groasă creangă a inimii Ce duce până-n codrul cu gânduri, Și două zile a șoptit neîncetat bătăilor   Eu nu am timp. Timp să-ți vorbesc. Timp să te-ascult. Așa cum o făceam demult.   Și-atunci de ce mă vizitezi Când ea palpită ca nebuna Sub... Citește în continuare →

Amintirea unor ochi

Ne-am găsit întâmplător la poarta cimitirului cu amintiri. Mirați de ochii noștri ajunși prea devreme acolo, ne-am trimis privirile departe, eu spre cerurile verdelui tău, tu undeva pe eșarfa mea vișinie.   Apoi ai intrat cu pași mărunți în cimitir; Și nici un înțeles senin nu mi-ai întors.  

Tomnaticul

Uite-o toamnă care mă privește din colțul verii Printre stropi, cadența frunzelor tăcute. Iar eu, Eu stau ca un făt tomnatic copt de timpuriu. Oh, nu te opri la mine cu ploile, domnișoară; Circulă prin fața anilor mei te rog. Caută în continuare ceilalți ochi. Nu te opri la mine.   Uite-o toamnă care se... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: