Poezii

Zambila din pahar

Zambilă plină de cer în culoare,

Când te-am adus în casa mea

Erai plină de parfum; mă uimea

Cum camera o învăluiai în floare.

 

Te-am așezat în dreapta pe un birou.

Cu un pahar plin de apă te-am hrănit,

Cât mă bucuram că te-am întâlnit

Căci aerul plictisit avea iarăși ceva nou.

 

Ce nu știam însă de la bun început

Era că tu fuseși rănită la picioare.

Nu am observat cum curge din ele soare;

Nimic, nimic atunci n-am priceput.

 

Acum mirosul tău mă doboară,

Culoarea pe zi ce trece pălește

Trupșorul verde parcă bolește;

Cuvântul meu asupra ta coboară:

 

Pentru ce atâta veselie la-nceput?

Trei, patru zile mi-ai plăcut,

Acum nu pot decât să stau tăcut

Nicio frumusețe nu-ți mai caut.

 

Nu mai bine rămâneai tu pe pământ

Acolo unde toți te puteau admira?

Pe poeți îi puteai la fel de bine inspira

Să te descrie în poezii cu al lor sentiment.

photo-1517008895575-b9953c402007

Poezii

Cine l-a găsi, al lui să fie

Ați auzit de timpul acela
care și-a pierdut viitorul?
Și-a dorit așa mult să-l trăiască
și n-a mai apucat.
Se spune că l-a găsit existența
la începutul unei ore de toamnă.
Era atât de tânăr, de frumos!
Mușcată de invidie
l-a pus repede într-o sticlă
și l-a aruncat în cerul înspumat de stele.
Cine l-a găsi, al lui să fie!

Și astăzi îl vedem uneori cum lucește
dar cine și-l mai dorește?

greg-rakozy-38802-unsplash

Poezii

Iată vine-un nor călare

Iată vine-un nor călare
Pe a cerului cărare.
Unul gri cam plin de lacrimi
Ce te-ar îneca în patimi.

Unde-i curaj și tărie
Norul devine lăptărie
Curgând spre pământ
Ca un mic alb veșmânt.

Te acoperă cu doctorie
Și o cerească euforie.
Devii o linie de culori
Și te înalți spre valori.

Însă dacă-ți lipsește curajul
Pe loc îți strică barajul
Și strop cu strop te acoperă
Nimeni nu te mai descoperă.

photo-1513257667190-565230ff0364

Poezii

Ne părăsesc bătrânii

Ce ne facem acum când în plină zi

noi la ceas de după-amiază stăm

și ne gândim la dragii de la seară

cum privirea-n umbră o îndreaptă?

 

Ce ne facem căci se apropie noaptea?

Timpule, ce din dimineți ne trezești

în mijlocul zilei ne urmărești

Și-n seară ne ții de urât în case,

 

O clipă de rocadă de le-ai oferi

între orele noastre de bucurii

și anii lor lumină de suferință,

ți-am mulțumi cât pentru o veșnicie.

 

Iar tu clipă a cea din urmă rază de soare,

să tai mai bine verdele dintr-o frunză,

coconul unei larve dintr-un nuc,

ori firul de ață din cămașa tatii,

firul de viață al lor mai lasă-ni-l puțin.

 

Ne părăsesc în pași mărunți bătrânii,

în negura nopții se pierd uitați.

Deci să-i iubim acum cu toți anii

rămași și să-i ținem mereu îmbrățișați.

 

„În piața iubirii,

Când bătrânul iubește devine tânăr,

Când tânărul iubește devine copil

Iar când copilul iubește devine înger.” (Omar Khayyam)

7563934234-xl