Poezii

Peste doruri

Ochii mei nu cer mărgele
Nu cer nici scumpe inele,
Peste dorurile întregi
Vor ca tu să numești regi.

Mîinile tale să le împletească
Dorurile la cap să se amețească
Ori să le îneci în butoaie cu vin
Că-n mine nu vreau să le mai țin.

Ei, dar cum ai putea tu spune
Că un dor așa ușor apune
Cînd pe toate ți le dau cu sacul
Ele se înmulțesc ca macul

Doar tu poți să le dai poruncă
Să fugă-ntr-o groapă adîncă
Peste care să arunc cu uitare
Din ele să-ncolțească o floare.

65727434_2146354335494312_3557765618822283264_n - Copy

2 Iulie 2019

Poezii

Cine l-a găsi, al lui să fie

Ați auzit de timpul acela
care și-a pierdut viitorul?
Și-a dorit așa mult să-l trăiască
și n-a mai apucat.
Se spune că l-a găsit existența
la începutul unei ore de toamnă.
Era atât de tânăr, de frumos!
Mușcată de invidie
l-a pus repede într-o sticlă
și l-a aruncat în cerul înspumat de stele.
Cine l-a găsi, al lui să fie!

Și astăzi îl vedem uneori cum lucește
dar cine și-l mai dorește?

greg-rakozy-38802-unsplash

Poezii

Ce e uitarea

Mâinile cu rugăminți nenumărate
Te strâng, te iau și apoi te lasă.
Cad secerate de prea mult dor înverzit
Pe coate, palme până la burice.
Ce-ar mai putea să facă dacă
Nu sunt chemate să dăruiască
Atingerea ce încălzesc obrajii?
Acum sunt reci.
Au luat răceală de la privire.
S-au molipsit și ei de timp uitat.
Știți voi ce e uitarea dragi mâini?
Doi obraji încălziți de alte mâini.

IMG_4022