Peste doruri

Ochii mei nu cer mărgele Nu cer nici scumpe inele, Peste dorurile întregi Vor ca tu să numești regi. Mîinile tale să le împletească Dorurile la cap să se amețească Ori să le îneci în butoaie cu vin Că-n mine nu vreau să le mai țin. Ei, dar cum ai putea tu spune Că un... Citește în continuare →

Cine l-a găsi, al lui să fie

Ați auzit de timpul acela care și-a pierdut viitorul? Și-a dorit așa mult să-l trăiască și n-a mai apucat. Se spune că l-a găsit existența la începutul unei ore de toamnă. Era atât de tânăr, de frumos! Mușcată de invidie l-a pus repede într-o sticlă și l-a aruncat în cerul înspumat de stele. Cine l-a... Citește în continuare →

Ce e uitarea

Mâinile cu rugăminți nenumărate Te strâng, te iau și apoi te lasă. Cad secerate de prea mult dor înverzit Pe coate, palme până la burice. Ce-ar mai putea să facă dacă Nu sunt chemate să dăruiască Atingerea ce încălzesc obrajii? Acum sunt reci. Au luat răceală de la privire. S-au molipsit și ei de timp... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: