Poezii

Dureri de cap

Aplecai timidă tîmpla

Spre pieptul meu

Ca un explorator

Ce a descoperit

Un nou continent.

Respirai adînc

Și tainic curgeau rîuri șatene

Spre mine

Făcînd scară bătăilor

Spre un rai al ritmurilor

Unde bătaia este

Firească,

Verde

Și duioasă.

 

Brusc te-ai ridicat,

Bătăile deja te-au urmat.

Te durea capul

Și nu știai de ce.

par

Poezii

Couleur de femme

Femeia-i culoarea culorilor.

Neagră de supărare când plouă prin parcuri,

Înroșită la obraji când îi spun că o iubesc.

Puțin încordată în venele albastre

Când soarele-i răsare spre a o trezi,

Plină la suflet de albul lăcrămioarelor

Când mă privește printre păcate

Și galbenă ca un pui de soare

Când mă îmbrățisează strâns.

 

Femeia-i culoarea culorilor.

Culoarea vieții din care am izvorât,

Verdele ochilor jucăuși din grădină.

Primăvara-i împrumută în fiecare an

Culoarea de a zâmbi la necazuri

Iar de la vară fură în nopțile scurte

Culoarea stelelor, în dar oferindu-mi-o.

Îi place să se joace în părul meu cu luna,

Și luna se arată plină de soare

Și de rotunjime și de compasiune,

Și n-o pârăște cerului adormit.

 

Femeia-i culoarea culorilor.

Cel mai bine se simte dragostea în cromatica ei

Când aduce pe paletă alte culori vii.

Dintr-un roșu de la obraji

Și un maldăr de lăcrămioare de la suflet

Se arată în lume roza ei mângâietoare,

Rozul ce are să-i poarte mai departe chipul.

 

Femeia-i culoarea culorilor.

Fără de culorile ei n-am văzut-o

Și nici nu cred s-o văd vreodată.

 

art-attractive-beautiful-458381

Frunză verde... · Poezii

Frunză verde cap de pește

Frunză verde cap de pește
Uite rima cum sosește.
Nu e rimă educată,
Nu prea are judecată,

În schimb e cinstită rău
Poeților le zice „zău?”.
Uite-o cum te amețește
C-ai citit deja o poveste.

Dacă-i dai și păhărelul
Te duce cu zăhărelul.
Umplut de e cu cerneală
Nu mai scapi de trăncăneală.

Că e noapte, ora două,
C-o fi sașe și e deja ziuă
Rima supusă de veselie
Dansează cu cea de melancolie.

Capul de pește nu mai miroase.
Acum toate sunt frumoase,
Și tare i-aș mulțumi
Dacă s-ar mai opri.

Poftim! Rima a greșit
Și s-a cam matolit.
Nu o stârniți din nou
Că iese iar din stilou.

photo-1473186505569-9c61870c11f9

Poezii

Ce e uitarea

Mâinile cu rugăminți nenumărate
Te strâng, te iau și apoi te lasă.
Cad secerate de prea mult dor înverzit
Pe coate, palme până la burice.
Ce-ar mai putea să facă dacă
Nu sunt chemate să dăruiască
Atingerea ce încălzesc obrajii?
Acum sunt reci.
Au luat răceală de la privire.
S-au molipsit și ei de timp uitat.
Știți voi ce e uitarea dragi mâini?
Doi obraji încălziți de alte mâini.

IMG_4022